O sambata frumoasa de primavara prefata un moment nou din viata mea.
Sala Polivalenta astepta cu infrigurare multimea de oameni care trebuiau sa poarte pe umeri o victorie. Treptat, fiecare scaun din sala este ocupat. Fiecare suflet se aseaza la locul lui.
In teren fetele de la Oltchim isi fac incalzirea, nimic nu prefata ce urma sa se intample. Secundele deveneau tot mai grele, cat un razboi dintre Romania si Ungaria. Era Oltchim – Gyor, prima semfinala din acest an de Champions League la Handbal Feminin.
Parea ca nimic spectaculos nu putea sa se intample, nimic nu ma va face sa tresar. Am auzit un stadion la Craiova care cu peste 25.000 de voci a cantat imnul creat de Tudor Gheorghe. Am auzit imnul Romaniei din 55.000 de inimi intonat la meciul cu Olanda, dar surpriza urma sa se intample.
In viata poti cumpara multe lucruri. Iti poti dori lucruri care pot fi prea scumpe pentru bugetul tau, dar unele momente sunt unice si fara pret.
Asa incepe unul dintre cele mai interesante momente ale mele in sport, o sala de doar 5000 de oameni, un MC, o statie. Un spectacol incredibil de frumos, inima tresare. Emotiile rasar ca ghioceii primavara.
In teren, o mana de femei incearca sa decida o calificare. Crispat, emotiv, ele lupta.
Omul cu microfonul urca presiunea in sala, motiveaza publicul pentru a se alatura jucatoarelor favorite. Sunt doar o mana de femei.
Presiunea creste tot mai mult, mai mult, cu toate acestea Gyor rezista. Un cor de fluierat, un vuiet, simti cum zeci de pumni pleaca din tribune prin privirile publicului catre jucatoarele de la Gyor.
Nicaieri in sport nu am simtit o astfel de atmosfera, nicaieri. Incredibil, cea mai mare presiune in sport o resimt la handbal, la un meci unde femeile sunt la timona.
Tensiunea este la cote alarmante. Publicul creste presiunea. Sunetul devine asurzitor.
Un meteorit a cazut pe terenul din Polivalenta, iar fetele de la Gyor refuza sa cedeze, il tin pe umeri. Fetele noastre sunt purtate de public, poate putin cam tarziu, dar in sport niciodata nu este prea tarziu. Sportul este un spectacol, un sir de emotii care se intretaie cu performanta, succesul si taria de a merge pana la capat.
In fotbal niciodata nu va exista o asemenea atmosfera. Acustica dintr-o arena de fotbal nu va crea un asemenea iures, un asemenea vulcan, o presiune care poate cauza infarct. Nici-un fotbalist nu a trecut printr-o asemenea presiune, tribune la 2 metri de spatiu de joc, o sala inchisa, un general la portavoce si un sistem de sunet de mii de watti.
Fotbalistii au ramas niste domnisoare in fata acestor femei. Ei in cel mai rau moment au resimtit 10% din vulcanul unui meci la acest nivel.
Este ziua in care femeile au infrant definitiv barbatii, rational, in sufletul meu.
Mandru de Romania, mandru de Oltchim, sper sa mai fiti printre noi la anul.