Au trecut 9 ani, au trecut repede.
Unul dintre obiectivele mele principale a fost sa ajut pe cei care trec prin situatia mea, traiesc fara stomac.
Au fost cateva zeci de persoane carora le-am dat speranta. Am discutat. Am incercat sa le dau putere sa mearga mai departe.
Majoritatea acestora au trecut prin operatia de gastrectomie totala dupa un diagnostic de cancer. Nu este usor.
In ultimii doi ani s-a marit considerabil numarul celor care au trecut prin aceasta operatie din cauza acestui diagnostic.
Revenim la subiect. In cazul meu nu s-a ameliorat nimic, dar nu sunt deloc speriat. Important este sa te obisnuiesti cu diferitele stari prin care esti obligat sa treci, sa mergi mai departe.
In ultimul an am trecut printr-o singura problema cu care nu m-am mai intalnit. In luna ianuarie analizele erau excelente, in februarie le-am repetat deoarece starea mea s-a inrautatit brusc. Parea ca imi pierd oxigenul, ca ma sufoc.
Am facut o anemie de toata frumusetea, asa ca am luat pentru 30 de zile Fier. Este ok.
Este o problema asociata cu lipsa stomacului si a asimilarii de B12. Toate sunt conectate.
Este posibil sa mai fi trecut prin aceasta situatie si sa nu fi recunoscut problema. Nu mai conteaza.
Dupa 9 ani.
