De multe ori trecem indiferenti pe langa persoane dragi noua, ranim fara apasare.

Timpul trece peste noi cu indiferenta secundelor dintr-un minut si pare ca nimic nu se poate intampla. Totul pentru noi ramane neschimbat. Suntem indiferenti, totul se poate repara. Din nefericire viata are un antonim, moartea.

Moartea uneori este un simbol al trecerii in lumea de dincolo, dar in 99% din cazuri are o conotatie negativa, sumbra, pesimista si ireala. Stim ca exista, dar traim ca si cum pe noi nu ne poate atinge. Mergand pe idea ca cei dragi stiu ce simtim, nu le aratam niciodata adevarul(normal ca ii iubesti, dar de ce sa le-o spui pentru ca ei stiu oricum).

Ma gandesc cum te-ai simti daca te-ai casatorii, iar jumatatea ta nu ti-ar spune “te iubesc” niciodata, pentru ca vorba aia, este jumatatea ta si este clar. Eu am tras linie la un moment dat si m-am dus sa spun persoanelor dragi ceea ce ei credeau. Dupa atata timp, simt ca am facut poate cel mai important lucru din viata.

Unor oameni care s-au batut cu pamantul pentru ca cei trei copii ai lor sa plece la oras, a venit momentul recunostiintei maxime, o declaratie de iubire din partea nepotilor. Timpul a trecut, iar unul dintre ei s-a dus printre ingeri, nu am regrete, i-am spus tot ceea ce am simtit pentru el. Cu cuvinte de iubire si multumire.

Secundele nu ne iarta. Incearca sa presari iubire in cuvinte, peste tot. Nu astepta ca o persoana daga sau apropiata sa dispara pentru a ii multumi.

Iubeste si multumeste !

Cristian Gheorghe