Ultimul an a adus schimbari majore in politica fiscala a Romaniei. Mult hulitul guvern Ponta a reusit sa faca o chestiune care parea imposibila, a redus TVA-ul si impozitul pe dividende. Mai mult, a sfidat cumva imposibilul, Consiliul Fiscal/FMI/BNR au ragusit spunand ca nu este bine ceea ce face, dar a mers mai departe.
In mod ciudat a platit pentru ceea ce nu s-a facut in ultimii 25 de ani in Romania, dupa un incident care a avut mult prea mult de a face cu imprevizibilul si cu faptul ca de zeci de ani in tara aceasta “merge si asa” pentru unii.
Dupa ce majoritatea tehnocratilor din Romania a ragusit spunand ca Romania este expusa, prin miscari nepopulare ale ANAF, s-a ajuns ca pentru prima data in 2016 sa plecam la start cu o putere fantastica data antreprenoriatului. Un singur lucru nu a reusit sa il faca guvernul Ponta, sa curete sistemul bancar de politica paguboasa prin care aceasta a inteles sa faca business in Romania(comisioane abuzive si mari, si nu in ultimul rand, faptul ca nu au inteles ca rolul lor este sa riste prin creditare). In Romania, bancile nu au riscat nimic niciodata.
Ma intorc la TVA, unde a disparut reducerea mea de preturi?
O serie de lanturi de magazine au inceput campanii de marketing care au avut la baza reducerea TVA, mai intai 9% la alimente, iar acum 20% la tot.
Cateva luni mai tarziu, ma vad la casa unui magazin si observ cu stupoare ca valoarea cosului nu a scazut cu nimic. Eu nu cumpar mai mult si nu am schimbat tipul produselor consumate.
Despre cafenele sau restaurante nu prea avem ce sa discutam, reducerea nu s-a aplicat niciodata(vorbim de 15% in minus).
In realitate, magazinele au revenit la fostele preturi si chiar le-au crescut pe alocuri.
Cel mai bun exemplu este painea, de la 1 leu cu TVA 24%, am regasit-o in magazin cu 1,5 lei, dar cu TVA de 9%.
Mecanismul este simplu, toti comerciantii cunosc volumul pe care il vindeau inainte de reducere si sub care nu vor scadea, deoarece impactul scaderii preturilor este pozitiv. Mai mult, populatia va tinde sa cheltuiasca mai mult, efectul psihologic este de a merge la raft crezand ca preturile sunt mai mici, ca atare iti pui mai multe produse in cos.
Un psiholog ar recomanda pentru crestera profiturilor, pe buna dreptate, cresterea preturilor, vorba aceea… a crescut cererea.
Din aceasta scadere de taxe, populatia iese mai saraca, pentru ca majoritatea comerciantilor au mutat reducerea taxelor in profitul companiilor.
La prima vedere este un paradox, scazi preturile pentru populatie, iar preturile o iau razna. Guvernul nu mai are ce sa faca, cel mult mai poate regla unele preturi pe zona unde monopolul este natural, dar mai mult… nimic.
Romania castiga insa o mare batalie, banii se muta de la statul care ii gestioneaza tare prost, in buzunarele unor companii private, care aflate cu bani in conturi, incep sa tureze motoarele.
Cresc investitiile, apar strategiile pe termen lung, incepe expansiunea, modernizarea. Se angajeaza oameni.
Romania devine competitiva.
O singura parte s-ar putea sa nu se potriveasca, in nebunia preturilor mici si a senzatiei de bine, sa nu ne apucam sa consumam pe credit.
Statul trebuie sa blocheze finantarea de la prima casa la un plafon maximal de 80.000 de EURO, altfel, incep preturile sa creasca artificial la case si pamanturi, iar acest lucru stim la ceea ce a condus.
Sa nu uit, in tot acest timp bancile nu fac nimic. Ele nu finanteaza pe credit micii comercianti, tinerii antreprenori, nici macar fermieri. Ei nu finanteaza nimic, nu risca.
Daca de TVA-ul meu s-a ales praful de el in restaurante si la comercianti, macar poate Romania incepe sa o duca mai bine.
