Am simtit de curand o nevoie acuta sa fac ordine in facturile de utilitati, astfel, am cautat un magazin de unde sa iau un biblioraft.
La doar 100 de metri de blocul meu, chiar in fata, un mic magazin de 15 metri patrati vinde diverse materiale de papetarie. Ma imprietenesc cu vanzatorul rapid, sunt informat ca in cateva zile se vor muta deoarece chiria de 1000 de EURO este mult prea mare si nu acopera veniturile. Intr-un colt troneaza un Xerox, cateva rame, multe pixuri, plicuri si diverse articole.
Cumpar cu 7 lei un biblioraft, pretul era afisat.
Mai stau de vorba si incep sa primesc informatiile unei mici afaceri romanesti de familie. Sot/sotie inchiriaza un spatiu, vand articole de papetarie si diverse servicii aditionale(carti de vizita, invitatii etc)..
Veniturile insa sunt pur si simplu sunt mult prea mici pentru chiria solicitata. Spatiul nu are incalzire si apa calda. Retin povestea si cifrele(salariati, chirie, venituri). Fac cateva calcule si parca imi iese bine, dar la limita.
La cateva zile distanta merg la cumparaturi intr-un lant de supermarketuri, la 1 kilometru de mine. Spatiul este proprietatea magazinului, fiecare produs plateste taxa de raft.
Gasesc acelasi biblioraft, dar la un pret care sfideaza regulile legilor de piata. Ma asteptam ca la un magazin cu volume mari si putere de negociere, sa gasesc preturi mult mai bune. Peste tot in lume magazinele de cartier sunt mai scumpe, deoarece au cheltuieli mult mai mari(chirii, cheltuieli de stocare, cheltuieli de transport).
Dar in Romania, dupa 20 de ani, economia de piata a ramas in cartile de la ASE. Avem preturi mai mari ca in Vest, venituri ca in Est.
Biblioraftul in supermarket costa 12,7 lei.