Cand spui Torino, te gandesti la Juventus si la giulgiul lui Iisus. Este un oras care a aparut pe lista de excursii total neasteptat, trebuia sa facem escala spre Mallorca si am spus ca daca tot trecem, de ce sa nu oprim cateva zile. Si am stat 4 zile, 3 la dus si una la intoarcere.

Blue Air ne-a condus catre aeroportul Torino Caselle, care se afla relativ aproape de oras si de unde poti sa mergi cu trenul(gara este conectata la aeroport) sau in cazul nostru cu un autobuz dedicat(Sadem – 6,5 EURO/persoana). Am optat cu autobuzul deoarece cursa finala era la 1 km de centru si era aproape de hotelul nostru.

Centrul istoric este plin de restaurante, cafenele si asa zise castele(atentie nu arata ca cele clasice), o adevarata expozitie in aer liber si unde orice student de arhitectura isi poate lua notite. Cele mai importante locuri de vizitat sunt in aceasta zona.

Prima zi ne-am bucurat de arhitectura fostei capitale a Italiei, iar primul drum a fost la Giulgiul din Torino( Cattedrale di Torino/ Piazza San Giovanni). Intrarea este gratuita, dar nu prea este mare lucru de vazut, iar pentru cei care cunosc adevarul… s-a demonstrat ca giulgiul nu este al lui Iisus, dar continua sa atraga foarte multi vizitatori.

Italia este un muzeu in aer liber, este despre gelato, pizza, paste si vin.

In Torino poti vizita unul dintre cele mai mari si mai frumoase muzee dedicate Egiptului Antic. Vei putea sa vezi cele mai multe mumii expuse intr-un singur loc, cranii umane, dar si un om fosilizat de pe timpul faraonilor. Muzeul este un „must”, chiar daca o sa iti scoata cativa Euro din buzunar.

Trebuie sa tii cont ca italienii sunt extrem de atenti la programul de lucru. Cu o ora inainte de inchidere nu te vor mai lasa sa intri.

Pentru ca am avut si o vizita in interes de serviciu, am vizitat si noul stadion al lui Juventus Torino(era cu o zi inaintea finalei UCL), inclusiv muzeul. Imi este din ce in ce mai clar ca pentru un anumit public, stadionul reprezinta mult mai mult decat orice cladire de pe la 1200. Transportul pana la stadion a fost extrem de placut folosind mijloacele de transport comun, o sa descoperi partea muncitoreasca a orasului, partea noua.

Stadionul este mai mult decat spectaculos, muzeul mi s-a parut cu mult peste experienta de la Barcelona. A fost scump(undeva la 30 de euro de persoana), dar merita fiecare euro, pur si simplu vei avea parte de o experienta incredibila.

(Din motive profesionale nu o sa intru in detalii mai multe legate de stadion.)

In ultima zi, din primele 3 zile, ne-am bucurat de cea mai impunatoare cladire din zona( Mole Antonelliana)  si in care se ascunde Muzeul National al Cinematografiei. O locatie pe care nu ai voie sa o ratezi. De la peisajul care iti taie respiratia, pana la istoria cinematografiei, totul este special. Cladirea a fost refacuta pentru a primi si muzeul, interiorul acesteia te va incanta.

In fata acesteia am putut sa ne bucuram de cel mai frumos outdoor pe care l-am vazut in viata aceasta, un afis creat din coaserea mai multor bucati de carpa pe care s-au aplicat prin aceeasi metoda litere supradimensionate cu mesajul.

Timpul s-a scurs cu viteza prin magazinele piemonteze, mancarea a fost delicioasa, iar inghetata a delectat fiecare papila gustativa.

Mare atentie la orarul mijloacelor de transport si la faptul ca trebuie sa cumparati bilete de calatorie dinainte, din tutungerie.

A patra zi a fost la intoarcerea din Mallorca si a fost la un hotel de langa aeroport. Cu ajutorul celor de la receptia hotelului, am putut sa ne bucuram si de zona de sat din apropierea orasului. Astfel am putut sa intram in atmosfera unui sat din Italia si am luat masa intr-o Cooperativa Mestesugareasca. Fiind sambata, ni s-a spus ca nu vom avea locuri, am zambit si am crezut ca este o gluma. Am descoperit mergand printr-un sat mai bine de 2 kilometri si restaurantul nostru campenesc. Cu putina frica in suflet am decis sa ramanem. Peisajul era uitat de vreme, format din mese din piatra ciobite, scaune scorojite din lemn si fete de masa din hartie. Sub picioare era pamantul crapat de o seceta rebela, iar toata locatia parea pregatita de un botez sau o nunta ca la tara la noi.

Cei de la hotel facusera o rezervare telefonica, ceea ce parea o gluma, nu a mai fost.

In mai putin de 30 de minute, toata locatia a fost plina de familii din sat, fiecare familie cu masa ei. Se bucurau de ziua de sambata si de familie. Oamenii tot veneau, dar nu mai erau locuri, am numarat cam 150 de persoane.

Platourile cu celebrele bucate italiene veneau pe banda rulanta, trebuie sa recunoastem ca pentru prima data am gustat din La Dolce Vita.

Torino ne-a marcat mai mult decat am fi crezut.

A fost placut, vechi, modern si intens.

Torino este despre o veche capitala a Italiei, despre istoria cinematografiei si Juventus.

Cristi

PS Este o arta sa ai vitrine ca ale lor.