Este o lupta continua cu noi ca natiune. Ne luptam cu temerile si cu frica noastra de a nu reusi.
Ne mandrim cu luptele castigate de voievozii nostrii, dar nu si de razboaiele castigate. Suntem printre putini care in al doilea razboi mondial am luptat alaturi de nazistii, dar si de bolsevici, pentru ca la final sa achitam despagubiri catre toti si asta cu toate ca fara ajutorul nostru, Germania nazista poate ar fi castigat razboiul. Suntem printre singurele natiuni care si-au executat conducatorul, fara logica, fara mila sau ratiune.
Ma intorc acum la ceva modern si cunoscut tie: fotbalul. De cate ori nu am fost la un pas de un rezultat bun deoarece ne-am dat autogol, am jucat bine dar am fost infranti de un adversar iesit din forma, am condus dar nu am reusit sa mentinem rezultatul. De cele mai multe ori aceste frustrari apar in jocurile internationale.
Am sesizat de-a lungul timpului o lipsa acuta de sange rece si ratiune in venele acestei natiuni.
Iar in sport, asta vedem si simtim cel mai bine, slabiciunea unei natiuni de a trasa si a impune victoria, de a merge pana la capat cu un singur gand si o singura simtire: Sunt Campion.
In fiecare zi presara in lume ta : in baie, pe hol, la munca, in telefon – un singur gand : sunt campion.
