Esti pe o margine si privesti in gol, sub tine, lumea pare fara sfarsit. Vezi norii cum se misca domol, ascund pamantul plin de culori pastelate. Un zgomot intens mangaie timpanele. Sub presiunea atmosferica vor sa cedeze.

Ti s-a spus ca o sa simti o tensiune maxima, iar inima vrea sa iasa din piept. Ai inlemnit cu privirea indreptata spre pamant, respiratia ti s-a oprit peste o secunda. Timpul s-a oprit. Esti impins din spate. Incepi sa cazi in gol.

Un tricou si o pereche de bluejeans este tot ceea ce protejeaza trupul plin de adrenalina de un un frig naprasnic.

Alunec in gol, trupul meu taie curentul cerului, de sus parea albastru, acum nu mai pare.

Sunt eu cu Dumnezeu, pentru cateva secunde ma intreb daca a meritat. Poate este ultima data, dar prin cate am trecut, ma gandesc ca daca dorea, Dumnezeu ma lua mai devreme.

Pe pamant am peste 2 luni de zile la terapie intensiva, 5 litri de sange pierduti si un stomac lipsa.

In ceruri nu mai conteaza.

Trupul meu aluneca in continuare, aerul rece apasa pe plamanii mei. Am uitat sa respir. Aerul care trece prin narile mele pare gheata, incerc sa respir pe gura, dar parca ma sufoc. Imi temperez respiratia.

Pentru o secunda am zis ca nu o sa mai repet a doua oara aceste emotii, dar parca este prea putin fata de lucrurile prin care am trecut. Ma gandesc din nou la Dumnezeu, parca suntem mai aproape ca niciodata.

Trec prin nori, adrenalina a creat un soc, dar sunt din ce in ce mai lucid si mai puternic, zambesc. Este mult prea unica senzatia pentru ceea ce se poate cumpara pe acest pamant.

Las norii in spatele meu si parca incep sa vad imaginile cunoscute. Plutesc, atmosfera devine calda. Pot sa respir normal, bratele inghetate se incalzesc.

Deasupra mea, parasuta se deschide. Incep sa zbor. Da Vinci este suparat, el a visat sa faca acest salt. Pentru noi, pentru mine a fost doar un strop de nebunie. Pentru el era fericirea suprema, pentru mine este cea mai frumoasa senzatie traita pana acum.

O voce imi spune ca sare in tandem de 1 luna. Ne apropiem de pamant si aterizam, sters, razant cu pamantul.

Sunt fericit si plin de adrenalina.

Tocmai am sarit de la 4400 de metri. Doar in tricou, pacat ca nu am aterizat ca 007.

Zile trec, iar adrenalina ramane.

Am flash-uri cu saritura de pe marginea avionului, fantastic este prea putin.

Cristian Gheorghe