Ianuarie a fost luna protestelor de strada, iar democratia confera acest drept prin constitutie. Am fost invitat sa particip, dar starea de sanatate nu imi permite sa merg. In plus, trebuie sa crezi in ceva cand mergi la lupta. Eu nu cred in aceasta miscare sau in schimbarile pe care le poate produce.
Trist este ca demersul pasnic, natural si corect, a fost manipulat prin aparitia galeriilor din fotbal. Fiind din fenomenul sportiv am trait sa vad pe viu reactiile unor oameni care greu pot fi intelesi. Acestia cauta conflictul si cresc agresivitatea, vad in politie si jandarmerie inamicii publici numarul 1.
Problema lor este deturnarea imaginii publice de la miscarea activista de protest. Un protest care este corect. Asocierea imaginilor si reactiilor huliganice cu protestele civilizate au creat in mentalul opiniei publice o proiectie eronata si mult mai slaba asupra demersului. Mai mult, populatia din fata televizoarelor a declansat sentimentul de repulsie, iar dorinta de asociere cu protestul a fost anulata.
Nu stiu daca totul a fost o strategie, dar nu prea pare o intamplare. Imaginea colectiva asupra protestelor din zilele acestea este slaba si cu tenta negativa.
Se demonstreaza, din nou, ca nu suntem capabili sa facem nici macar o greva serioasa. Trist este ca nu putem schimba negrul decat cu negrul.
Televiziunile de stiri construiesc pe sutele de oameni de la Universitate zeci de emisiuni care doresc sa aiba ca rezultat cresterea simpatiei si cualizarea spectatorilor cu protestul. Vin declaratii, stiri si zeci de interviuri, dar in mentalul colectiv au ramas imaginile huliganilor care ataca jandarmii, distrug spatiul public si creaza haos.
Televiziunile muncesc. Este tarziu. Protestul este anulat, dar nemultumirile raman.
Ne descarcam la vot, dar cu cine?
