Eram la inceputul lui 2008, moment in care timid calcam in taramul impresarierii, mergand la Milano pentru a propune ca imagine o serie de sportivi romani marilor case de moda.

Saptamana modei, orasul plin de evenimente, asteptarile personale erau destul de mari, tot ceea ce stiam si vazusem legat de marile companii din industria modei erau informatii pur intamplatoare din seriale cunoscute, din excentricitatile romanesti si informatiile din ziare.

Milano, un oras simplu, prea simplu pentru gustul meu, cu o catedrala superba, AC Milan, InterMilano si zeci de centrale ale caselor de moda mondiale.

Pe rand alaturi de reprezentanta unui mare concern roman de retail incepem sa mergem la prezentari si intalniri: Armani, Ferre, Valentino, Versace, Cavalli si lista continua.

Ceea ce m-a uimit a fost socul legat de o lume care trada toata imaginea romaneasca… Louis Vuitton, Hermes, Versace.. opulenta… ZERO… Totul de o simplitate incredibila, daca ai fi spus ca sunt imbracati in costume de 2-3000 de EURO parea o mare minciuna, femeile majoritatea aveau un machiaj extrem de usor, parea inexistent si cu tinute sobre.

Etichetele erau ascunse, parca le taiasera, toti erau dintr-un peisaj simplu si decent, in care comunicau nonstop ca stiu cine sunt, unde sunt si de ce au venit.

Stand in barul de la Four Seasons, un hotel tare exclusivist, am regasit putin din aroganta romaneasca la cativa rusi, cu pantofi cu talpa din piele(rosie) si genti in spiritul romanesc.
In comparatie, la prezentarea Armani m-am simtit ca la un spectacol de lansare a unei carti si nu a unui show de moda, batranul a fost si el. In birouri managerii de dezvoltare mi-au servit prima lectie legata de luxury, totul se calculeaza in metri patrati, mii de euro investitie si locatie. La Versace, vicepresedinta ne-a primit cu respect, dar din nou, aceeasi poveste. Au urmat intalniri cu top managementul de la Cavalli, Ferre, Valentino. A fost frumos sa vad sediile centrale si sa intalnesc oameni extrem de importanti care stabilesc trendurile in moda, dar verdictul calm si rece venea linistitor… nu suntem pregatiti… nu avem forta… nu suntem o piata… toti aveau birouri simple, elegante…

Dupa lectia de luxury la nivel inalt, am luat la picior toate magazinele, prima linie(editii limitate, foarte scumpe), a doua linie(editii accesibile unui public mai larg) pe fiecare brand mare… pas cu pas peste tot… la final am cumparat ceva de la H&M(inca nu ajunsese pe plaiurile mioritice) parca din nefericire nici acum nu ar fi in Romania, comparativ cu ceea ce se vinde in afara tarii.

Luxury reprezinta stil, eleganta, rafinament, unicitate si preturi ridicate.

Foarte rar am vazut opulenta si prost gust in capitala modei, aproape ca m-a socat simplitatea. Cu certitudine in unele cluburi si localuri din Romania ar exista o catalogare de saracie si prost gust din partea unui grup mare de oameni needucat.

Din nefericire ne-am intors cum am plecat, suntem in 2013 si au fost facuti pasi importanti, dar tot nu contam.

Cristi

PS din nefericire s-a demonstrat ca asociatul de la aceea vreme era si a ramas neserios, un om fara caracter si ca atare m-am retras relativ repede din acesta zona, dupa numai 7 luni