A fost 11 septembrie. A urmat Spania, Anglia, Franta, Belgia. De fiecare data lumea a plans. S-a numit al-Qaida, acum se numese Isis. Tot timpul a fost un purtator de cuvant al islamului care a ucis suflete pagane.
Ochii insa au uitat sa planga in Israel, in Irak, in Siria, in Nigeria si in ultimul timp, poate prea des, in Turcia.
Lumea se imparte in doua, cei pentru care merita sa plangem si sa suspinam, pe o parte, iar pe cealalta parte, cei care sunt doar numere.
Nu conteaza ca in Nigeria au fost executati peste 150 de crestini, este mult mai brutala moartea a 31 de belgieni. Nu este o problema moartea a mii de crestini in lumea araba, este mult mai grava moartea catorva sute de francezi la Paris.
Este trist ca lumea priveste diferit moartea. Mie mi se pare la fel, trebuie sa o privim la fel de radical oriunde pe acest pamant, iar uciderea unor suflete nevinovate trebuie sa aiba un raspuns identic oriunde.
Facebook ne aduce o lume incorecta, una care plange diferit.
In Romania stim deja ca daca un american omoara un cetatean roman, el va fi liber, invers nu se aplica niciodata.
Comunicarea ne arata si o alta fata nevazuta, cea cinica. Mortii nostri sunt mult mai importanti ca mortii vostri. Mor 1000 de crestini in Nigeria sau Egipt, nu este o problema. Mor 90 de francezi, aruncam zeci de bombe in Siria controlata de Isis.
Intr-o lume ideala si obiectiva, mortii ar fi numarati la fel, in lumea care traim 1 francez + 1 american = 300 de turci ucisi, poate nici atat.
Sunt crestin, iar ceea ce ma instiga este ca ar trebui sa reactionam la fel pentru fiecare crestin ucis, nu conteaza cetatenia lui. Conteaza?
Condoleante Europa, dar crucea este la fel oriunde pe pamant.
