Iubesc istoria de cand ne-am intalnit la primele ore din scoala generala, unde am fost obligat sa invat pe de rost definitia ei. Pentru 3 zile m-am oprit la o carte scrisa de maresalul Antonescu in momentul in care acesta nu reprezenta nimic in istoria Romaniei.

Executat pentru crime si genocid, cartea explica alaturi de documente istorice, realitatile primului razboi mondial.

Antonescu prezinta cu lux de amanunte realitatea de le acea vreme. Romania avea o armata de 1.000.000 de soldati.

Rusia era printre aliatii sai, dar care nu a ridicat un deget pe frontul romanesc. Se obligase sa se implice, dar tot ce au putut sa faca a fost sa se organizeze in bande de hoti.

Pe campul bataliilor natiuni noastre, rusii aflati la cativa km distanta au stat, au promis mult, au furat si din nou au stat. In timp ce soldatii nostri mureau pe capete, flamanzi si bolnavi. Rusii consumau graul si se bucurau de cele mai bune conditii in Romania.

Ajunsi la capat de drum, undeva in Moldova, armata romana primeste ajutoare importante din partea Frantei: armament de ultima generatie si experti militari francezi.

Dar ce faci cand armamentul nu mai ajunge?

Francezii descopera ca aliatii nostri rusi il furau pana sa ajunga pe campul de razboi, il duceau in Rusia. Francezii se duc dupa el, il recupereaza si astfel incepe sa respire pentru prima data natiunea Romana.

Rusii fug de pe campul de lupta, iar romanii depasiti numeric lupta fara infricare.

Vine pacea, Romaniei i-au fost recunoscute toate teritoriile: Cadrilaterul, Bucovina si Basarabia. Dar surpriza, cu toate ca tratatul exemplifica foarte clar teritoriul, Romania ramane fara cele trei. Bulgaria lua Cadrilaterul. Rusia lua Basarabia. Bucovina era luata de Austrieci, in mod dur si brutal.

Timpul a aratat ca s-a intamplat exact ceea ce si-au dorit toate puterile din razboi, mai putin Ungaria.

Romania a luptat, a tratat, a murit, a reinviat, iar la final nu a contat. Cea mai mare calitate a noastra istorica este ca am rezistat din nou.

Antonescu nu uita si m-ai tarziu se aliaza nemtilor, de rusi se saturase, isi demostrasera perversitatea si cruzimea ca aliati. In al doilea razboi mondial daca Romania nu intorcea armele, planurile lui Hitler deveneau noua ordine mondiala. Aceasta miscare a fost tot al lui Antonescu, acelasi om care s-a aliat cu Germania.

Antonescu a ales alaturi de cine sa moara, nu si-a dorit aliati ca rusii, pentru ca acestia au dorit cu 20 de ani mai devreme, in mod pervers, disparitia noastra.

Cand conduci o natiune in razboi, cel mai important este sa nu dispari. Antonescu a scris ca nu contam si ca tratatele sunt doar pe hartie.

A fost si am fost imorali la inceput. Ne-am reparat moral prin intoarcerea armelor de la 23 august, dar sa nu uitam ca 23 august a insemnat mai tarziu communism, uciderea liberei exprimari si a elitelor. Antonescu a fost executat, regelui Mihai i s-a impus abdicarea. Antonescu a avut dreptate, rusii au fost perversi, dar Romania fusese salvata. A fost un criminal de razboi pentru evrei, dar un erou pentru Romania.

Antonescu a vrut ca natiunea romana sa nu dispara, iar granitele sa ramana cel putin cum erau.

Am fost primii pe campul de lupta impotriva nemtilor, primii pe campul de lupta impotriva rusilor, am fost eroi.

Cristian Gheorghe

Bibliografie: Ioan Antonescu / Romanii – Origine, trecutul, suferintele si drepturile lor (1919)