Lumea a fost construita cu suferinta, pana in anul 1900, am avut stapani si sclavi. Au existat zeci si sute de batalii, unele pentru aur, altele pentru pamant, altele pentru imperii.

Cel mai important moment era marsul. Cateva sute de oameni, in convoi, mergeau spre campul unei batalii, poate ultima.

Te rog sa privim mai aproape.

Este vara, caldura face armura din metal sa arda pielea dezvelita. Broboane mari de sudoare aluneca si lovesc pamantul pe care praful s-a asternut ca zapada.

Talpile batatorite calca si lasa in urma lor un nor de deznadejde, innecacios si greu.

Armele tinute pe umeri apasa la fiecare pas, ca un munte. Gura iti este uscata. Iti mai doresti doar un strop de apa, dar tu mergi catre o batalie, nu ai cum si nu poti sa te opresti.

In stanga si in dreapta ta ai oameni care se bazeaza pe tine. In fata si in spatele tau sunt suflete care sunt pregatite sa moara pentru tine, faci parte dintr-un lant. Primul care cedeaza, distruge tot.

Marsul continua zile intregi. Dupa soare urmeaza ploaie si dupa ploaie urmeaza frig. Ai vrea sa te opresti, ai vrea sa te intorci, dar este tarziu, mult prea tarziu.

Durerea incepe sa iti stapaneasca trupul, devine insuportabila, drumul pare tot mai lung. Inchizi ochii si simti, simti cum aroma diminetilor cu roua iti strabate narile uscate, dar este doar o tresarire, o placere ascunsa.

Dupa luni de mars ajungi pe campul bataliei pentru care ai plecat la drum, te simti demoralizat, putin pierdut. Simti ca nu poti sa te concetrezi, nu intelegi ce mai cauti aici. Prea mult drum, prea mult chin, pentru o batalie care nici macar nu a inceput.

Vrei sa te opresti si sa stai. Timpului sa ii spui… ca a luat-o prea repede in fata. Vrei sa te odihnesti. Cand ai plecat stiai ca este batalia ta, acum nu stii ce simti.

Ai privit fiecare moment din lupta, ai simtit fiecare privire a dusmanului, ai repetat in gand fiecare eschiva si fiecare atac. Astepti batalia.

Deschide ochii, poti sa te opresti.

Victoriile sunt pentru cei care, dupa ce au suferit si au fost in cumpana, decid sa intre in lupta pregatiti ca sa moara. Pregatiti sa piarda tot, pentru ca nimic si nimeni nu ii poate opri.

Nu mai ai ce sa pierzi, esti departe de casa. Esti departe de ai tai, abia acum incepe. Te-ai pregatit la fiecare pas, ai simtit victoria la fiecare bataie de inima care iti exploda in piept.

Incepe, esti in primul rand. In fata ta, ai priviri care strapung. Este tarziu pentru ei.

Este victorie, este victoria ta!

Gheorghe Cristian