Nimic nu este mai frustrant in viata decat sa vezi oameni fara resurse care vand oxigen si o fac foarte bine. O astfel de definitie se poate aplica si turcilor, totul este de vanzare mai putin demnitatea.

Dupa o plimbare pe faleza plina de restaurante/pub-uri reusesti sa inmagazinezi mai multa informatie decat in 6 saptamani de training dintr-o multinationala. La fiecare metru esti invitat sa iei loc la masa unuia dintre zecile de localuri din zona, in pasi rapizi de vanzare totul este extrem de simplu.

1. Esti intrebat cu un ton cald si umor de unde esti, daca primesc informatia incearca sa comunice cateva cuvinte in limba ta si stangaci astfel devin familiari, iti trezesc atentia. Prin schimbul de cuvinte se creaza prima obligatie a turistului, neputand sa raspunda in turca devine obligat sa intoarca cumva complezenta, mintea reactioneaza si de cele mai multe ori te trezesti la una dintre mesele localui.

2. Fiecare turc va incerca sa iti citeasca mimica pentru a reactiona rapid la eventualii pasi care ii vei face, daca pretul este prea mare, revine rapid cu o oferta mai mica in functie de produs si serviciu.

3. Niciodata nu poti pleca nemultumit, dupa ce vei cumpara un produs/serviciu(pentru ca vanzarea in 2-3 pasi presupune o scadere mare de pret ) te vei insufleti, chiar daca in realitate este doar un joc bine gandit.

4. Nu se vor feri sa ofere la finalul vanzarii un produs in plus chiar daca este un obiect de decor extrem de ieftin, creaza obligatia de a reveni. Ai achitat pretul pentru produsul dorit, dar la final mai primesti ceva in plus.

5. Nimeni nu stie pretul corect, cred ca nici ei :)…

Orice om de vanzari trebuie sa mearga in Turcia, nu ai nevoie de alte simulari totul este live.

Fata de turci, noi suntem infatuati, aroganti si prea rusinosi. Ne este rusine de noi, de ceea ce avem, de tot.

Si chiar nu este cazul deloc.