Fotbalul este un business, nimeni nu mai poate nega acest lucru, iar afacerile manageriate de FIFA și de UEFA sunt tot mai prospere. În sprijinul acestei afirmații pot fi aduse numeroase rapoarte financiare, dar, pentru că suntem în perioada Euro 2020, ar fi interesant – și totodată relevant – să vedem cum au evoluat în ultimele două decenii rețetele financiare ale turneelor finale.

Turneul final al Campionatului European de fotbal a fost o competiție într-o continuă schimbare. Cele mai importante transformări au avut loc la nivelul formatului. Concret, la ediția din 1984 au fost doar 8 participante, printre care și România, în 1996 numărul echipelor calificate a ajuns la 16, iar din 2016 există un format cu 24 de echipe distribuite în șase grupe.

Dublarea numărului de echipe în 1996 a fost o consecință firească a schimbărilor geopolitice petrecute la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90, când pe harta continentului au apărut mai multe țări, provenite din fostele URSS și Iugoslavia.

Următoarea modificare de format a fost justificată de dorința ca la turneul final să aibă acces și alte echipe în afara forțelor fotbalistice ale continentului, pentru creșterea atractivității. În același timp, decizia a avut și o rațiune financiară: cu cât sunt direct interesate mai multe națiuni, cu atât încasările cresc.

Mărirea numărului de echipe, coroborată cu o strategie de marketing tot mai eficientă, a făcut ca veniturile să fie tot mai mari de la ediție la ediție. Acest progres a fost reflectat în profitul obținut de organizatori și în bonusurile financiare primite de echipele participante, care au avut un trend ascendent continuu, astfel că Euro 2020 va stabili noi recorduri în materie de succes economic. 

Iată evoluția fondului de premiere începând cu ediția 1992 (Suedia) până în prezent:

Suedia( 1992)

Cele opt echipe participante au împărțit între ele 28 de milioane de euro. Competiția a generat venituri totale de 41 de milioane de euro, cei mai mulți bani intrând în contul campioanei Danemarca.

Anglia( 1996)

Competiția a generat venituri de 125 de milioane de euro, iar fondul de premiere a fost de 66 de milioane de euro. Naționala Germaniei a ridicat trofeul.

Olanda și Belgia( 2000)

Fondul de premiere a fost cu 11 milioane de euro mai mare decât la ediția precedentă (77 de milioane). Franța a câștigat titlul de campioană a Europei.

Portugalia( 2004)

Echipele participante au avut de împărțit 129 de milioane de euro. Grecia a câștigat finala, revenindu-i 18 milioane de euro.

Elveția și Austria (2008)

Competiția a generat venituri de 1,35 de miliarde de euro, astfel că fondul de premiere a crescut la 184 de milioane de euro. Cel mai mult a avut de câștigat campioana Spania, 23 de milioane de euro.

Polonia și Ucraina ( 2012)

Rețeta financiară a fost tot mai bună. Organizatorii au înregistrat un profit de 669 de milioane de euro, iar fondul de premiere a fost de 196 de milioane. Tot Spania a câștigat turneul, încasând alte 23 de milioane de euro.

Franța( 2016)

Profitul obținut după desfășurarea competiției a fost de 847 de milioane de euro, veniturile fiind de 1,91 miliarde. Fondul de premiere a fost de 301 milioane de euro, iar în conturile Portugaliei au intrat 25,5 milioane.

Pan-Europa( 2020)

Ediția 2020 a fost amânată cu un an din cauza pandemiei. Așa cum spuneam, totul este la superlativ din punct de vedere financiar: cele mai mari venituri (se preconizează 2,5 miliarde de euro), cel mai mare profit (1 miliard de euro), fondul de premiere cel mai mare (371 de milioane) și cel mai mare bonus pentru câștigătoare (34 de milioane).

Fiecare dintre echipele calificate a primit 9,25 milioane de euro. O victorie în faza grupelor este premiată cu 1,5 milioane de euro, iar egalul aduce 750.000 de euro. Cele 16 naționale calificate în optimile de finală primesc 2 milioane de euro fiecare, iar accederea în faza sferturilor de finală mai aduce 3,25 milioane. Semifinalistele primesc câte 5 milioane de euro, în timp ce învinsa din finală se consolează cu alte 7 milioane. Victoria în ultimul meci valorează, în bani, 10 milioane de euro.

Cristian Gheorghe

Poți să înveți marketing sportivmanagement sportiv, project management si social media de la specialiști accesand Sports Business Academy. Profesorii noștri sunt manageri cu experiență în sport, sportivi de succes sau experți care lucrează în industria sportivă. Pentru prima dată ai acces la workshopuri și studii de caz prezentate de profesioniști din industria sportivă.

Surse:

forbes.com/ sportingfree.com/ economicmedia.ro

Articolul precedent10 motive pentru sponsorship
Articolul următorSport: Conținut bazat pe date.
Cristian Gheorghe
A fost timp de aproape 6 ani (2006-2012) Director Executiv la Sportul Studențesc, iar începând cu 2012 s-a mutat in zona comerciala pe poziția de Country Sales Manager la Sport Evolution Group (SEG Team), liderul pieței de marketing sportiv din Romania. In 2020 are loc preluarea de catre eAd, compania care detine drepturile de transmitere pentru SuperLiga Romania si liderul pietei de profil in zona de media, continuând sa gestioneze drepturile de marketing pentru zona de stadioane. In cei peste 12 ani de activitate a acoperit peste 1456 de evenimente la nivel national( SuperLiga, Cupa României si Echipa Naționala a României), dar si Champions League, Europa League si Conference League pe zona de fotbal. In activitatea sa a reușit sa asigure in mod exclusiv expunerea brandurilor romanești la nivel international: World Women's Handball Championship Japan 2019, EuroBasket 2017, EHF Champions League si UEFA Champions League Qualifications. Este recunoscut pentru promovarea sportului școlar prin competiții ca Olimpiada Liceelor McDonalds(2012 - 2020), Alege Jucăria!( + 3500 de participanti/editie), Player Escort World Cup Brazil 2014 si Player Escort World Cup Russia 2018. Este inițiatorul primei scoli de marketing sportiv in Academia de Studii Economice, prima academie dedicata profesioniștilor si iubitorilor sportului - Sports Business Academy(2015) si este co-autor al manualului de Marketing Sportiv. Pentru proiectele sale unice din sport a fost inclus in "Introducere in Marketing", de Philip Kotler si Gary Armstrong( 2014).