Eric Cantona a fost unul dintre primii mari influnceri ai sportului modern. În România, tricoul cu gulerul ridicat este asociat cu un compartament suburban. Inventatorul său purta gulerul ridicat în sens opus, ca un semn al măreției unui rege. Iar regele era Eric Cantona.
Un jucător genial, unul dintre puținii jucători care au cucerit titluri naționale, cu echipe diferite în 3 sezoane consecutive (OM, Leeds și MU). Momentul trist a fost când echipa legendară a Franței, care a câștigat tot cu Zinedine Zidane, având 10 pe tricou, nu l-a mai convocat. Un moment greu și pe care l-a taxat în stilul propriu, declarând ca din acel moment va ține cu Anglia.
Manchester United și marketingul sportiv îi datorează mult. Marea echipă a lui Ferguson s-a născut cu el la timonă. S-a retras devreme, la doar 30 de ani. Anterior se mai retrăsese o dată, dar Platini l-a adus înapoi în fotbal.
Un jucător de geniu, avea stil în tot ceea ce făcea, părea ca un rege în teren. Păcat că nu se pot explica unele episoade de rătăcire din gazon. A fost unul dintre jucătorii care a reacționat vulcanic, nu a contat că era un adeversar, un suporter sau un arbitru.
Un geniu, un geniu greu de înțeles.
Am spus marketing sportiv deoarece celebrul guler ridicat a condus la extinderea acestui stil, la nivel global. Unul dintre primii jucători care au transmis la nivel global un trend.
Așa cum Beckham a crescut la umbra lui Eric Cantona, așa Cristiano Ronaldo l-a avut pe Beckham. Iar toți au avut în comun tricoul cu numărul 7 de la Manchester United.
O poveste despre marketing sportiv, legende și un număr.
Zilele acestea poți să vezi pe Netflix serialul Inhuman Resources, o versiune franceză a serialului La Casa de Papel. Regizorii francezi au pus tot ce trebuie și, în plus, în rolul principal este Eric Cantona. După cariera de fotbalist a jucat în multe reclame Nike, dar și filme. Nu cred însă că se aștepta cineva să ajungă un actor atât de complex.
Un jucător genial, dar problemă, a ajuns un exemplu de ceea ce înseamnă trecerea de la viața de sportiv la viața de actor.
Educație continuă se numește.
