In ultimul an mi s-a spus des ca arat incredibil de bine si am fost intrebat daca este pe bune faptul ca nu am stomac, asa se traduce o operatie de gastrectomie totala.
Am ascultat povestile unor oameni care si-au pus inel gastric, altii care si-au taiat o bucata din stomac pentru a slabi. Imi spuneau ca nu este asa complicat, adica oamenii cu stomac imi spuneau ca nu este cine stie ce faptul ca nu mai am stomac deloc, adica 0.
De fiecare data am empatizat, am zambit si am spus ca au fost curajosi, adica ei cu stomac si inconstienti, iar eu fara.
Cand am hotarat sa las urme pe acest blog, a fost pentru cei care au trait sau traiesc pe muchie de cutit, care sunt obligati sa treaca prin lama bisturiului pentru a trai, nu pentru a slabi. De curand am cunoscut intr-un cerc intim un om fara stomac, mi-a zambit, mi-a spus ca este totul perfect. A procedat ca mine, a vorbit ca mine, avea o singura problema… arata ca un tip care a scapat dintr-un lagar de concentrare nazist. Din nefericire nu a mai reusit sa ia in greutate.
Mi s-a parut dur momentul, dar m-a impacat cu gandul pentru ca era un om extrem de pozitiv.
Dupa 6 ani sunt cam in acelasi punct, as putea spune ca gramajul de mancare de la o masa a crescut, insa starile de rau au ramas la fel. Starile de bine alterneaza cu cele normale, chiar daca este acelasi tip de aliment pe care il consum. Nu pot sa beau apa dupa masa. Tot ce este crud( fructe/legume), superprocesat(ciocolata, chec, dulciuri, patiserie, mezeluri), cu margarina sau mult zahar atrage dupa sine aceeasi stare de greata( imposibila), alaturi de cresterea tensiunii si o stare de semi-lesin. Nu pot procesa alcoolul, iar starea de greata este greu de descris. Nu pot voma deloc si ca atare se elibereaza in saliva un gust amarui (din abundenta). Saliva nu poate fi inghitita.
Injectiile de B12 continua. O perioada de timp(cam 6 luni) am simtit o oboseala amplificata cel mai probabil de volumul de munca. Eu am zis ca este un inceput de AFTER30.
Din cand in cand ma gandesc la cei care mi-ati donat sange in aceasta viata, cred ca sunteti cam 40, sper ca intr-o zi sa va scot la o apa plata.
Intr-una din zile un prieten se plangea de otita. I-am spus ca stiu ca este tare dureros, pentru ca am ambele timpane perforate din acest motiv. A zambit si a spus: „Cristi, este ceva nasol pe care tu sa nu il ai?”.
Am ras impreuna. Cam atat la 6 ani de gastrectomie totala.