Este placut sa simti adierea vantului, racoarea unei seri de toamna sau razele soarelui care iti mangaie usor pielea, merita sa lupti.
Faptul ca sunt in viata este un semn ca Dumnezeu exista. Oamenii care au fost alaturi de mine, ii am in minte si in suflet. Sper ca intr-o zi sa pot sa le multumesc. Cand am inceput sa scriu, nu m-am gandit ca intr-o zi o sa pot sa le spun unor oameni care trec prin intamplari dramatice( prea multi) ca trebuie sa creada in Dumnezeu. Trebuie sa isi stranga familia si prietenii langa ei, iar la final sa lupte pentru viata lor cu zambetul pe buze.
Ma simt rau de cel putin doua ori pe saptamana, stiu ca daca vreau sa ma simt bine nu am voie sa consum: fructe, legume, dulciuri, sucuri acidulate sau alcool. Pentru toti par intreg.
Unii uita prin ce am trecut si confunda o durere de cap cu o intalnire cu moarte, dar zambesc. Zambesc pentru ca sunt oameni care imi scriu ca au nevoie de raspunsuri, macar pentru ei trebuie sa fiu aici, cred ca inca am facut prea putin. Din nefericire unii s-au stins fara sa stiu.
Pentru cei care mai au cate o zi proaste sau mai multe, sa nu uite cand pe coridoarele spitalului asistentele faceau pariuri legate de minutele pe care le mai am. Eu zambeam si le faceam cu ochiul, zambiti si fiti puternici.
Va iubesc, ma trezesc in fiecare zi cu voi in suflet!
