20 de ani trec repede, mai ales in Sport.
La 24 de ani, cu o strategie scrisa pe 4 pagini de hartie, dupa o luna de proba care a ramas neplatita, a inceput drumul meu in sport.
Primii 7 ani au fost despre management sportiv, o promovare in Liga 1 la 29 de ani si multe titluri nationale la juniori. Dar si prima strategie de brand a unui club de fotbal din Romania – „Iubeste Sportul!”.
In luna care a ramas neplatita, a trebuit sa fac un salt si sa inteleg diferenta dintre un ONG si un SRL/SA, dar si implicatiile legale ale zilei de 25, ziua in care trebuie sa platesti taxele la stat.
Ma urmareste de atunci.
Am scris proceduri interne, am creat o platforma de comunicate de presa, un website cu automatizari, am filmat spoturi de promovare, le-am lansat pe YouTube in 2007.
Am stat in ploaie, in vant, sute de meciuri si antrenamente.
Am invatat de ce uneori apa poate deveni un stres pentru gazonul de joc.
Este perioada in care am legat multe prietenii pe viata, pentru ca si sacrificiile au fost imense. Multe amintiri imposibile.
Am invatat ca nu conteaza faptul ca pe contractul de munca scrie Director Executiv: la final, trebuie sa faci de toate, fara ifose.
Am platit scump tot acest stres, am ajuns la ATI, am pierdut stomacul. Tot atunci am realizat ca cei din exterior au valorizat faptul ca, fara bugete, in timpul liber, am desenat multe proiecte.
De aici am ramas cu faptul ca ceea ce ne defineste ca profesionisti nu este ceea ce facem la locul de munca, ci ceea ce facem in afara lui, acolo unde arzi si se simte pasiunea.
Asa a urmat un transfer la liderii pietei de marketing sportiv din Romania. Mi-au oferit timp, nu au pus presiune si asa am ajuns ultimul mohican care a vandut meciuri de UEFA Champions League, Cupa UEFA sau de la Campionatul Mondial de Handbal.
Implicat in zeci de proiecte, finale de Cupa Romaniei Timisoreana sau meciuri ale Echipei Nationale.
A venit pandemia, iar tot ceea ce am cladit a devenit mai puternic. Oamenii au fost tot timpul in primul plan, o aliniere reala intre valori si sinceritate. Am construit solid, am contabilizat sa vad si un exit din piata de sport.
A urmat o negociere de cateva minute, si de peste 6 ani sunt alaturi de cel mai important finantator al fotbalului romanesc, aici nu pun statul roman. Impart biroul cu Orlando.
Pe numarate, am depasit, la zi, 1.765 de evenimente vandute. Nu o sa vorbesc de alte cifre mari, dupa atatia ani, nu te mai misca.
In paralel am construit de la zero prima scoala de marketing sportiv si management sportiv din Romania – Sports Business Academy. Era 2015, este si astazi, meritul este al zecilor de invitati si al familiei care s-a cladit in jurul proiectului. Rezultatul se traduce in sute de profesionisti care cred in sport ca pilon de comunicare.
Manualul si materia de Marketing Sportiv sunt si ele in Academia de Studii Economice din acelasi an. Asa am depasit 10 ani, am inteles ca schimbarile se fac greu, iar in educatie pariul este pe termen lung, dar obligatoriu de facut.
Nu se putea sa inchid cei 20 de ani decat cu o poveste frumoasa: un fost coleg de generatie, ajuns conducator de doctorat, m-a batut ani de zile la cap ca trebuie sa inchid cercul.
Asa am ajuns primul lui doctorand, tot in Academia de Studii Economice, la marketing.
Ma inclin si multumesc tuturor celor care imi sunteti alaturi, ati fost si cu certitudine veti mai fi.
Nimic din tot ceea ce am scris mai sus nu se putea fara un numar important de oameni. Multi rau.
Si pentru ca la final este despre familie, nopti pierdute si eforturi de a-i intelege pe cei din jurul tau, un gand magic de pretuire pentru sacrificiile sotiei mele si ale parintilor mei.
Un om cu un milion de defecte si pacate,
Tata lui Noah.
Dupa 20 de ani in sport.
