Spun de la inceput ca nu sunt fan al muzicii lui si al personalitatii lui Michael Jackson.
Recunosc este un megastar, un om care a invadat o parte din marketing cu creatiile lui, primul artist care a avut un contract de imagine cu o companie de racoritoare sau primul videoclip cu bugete de peste 1 milion de dolari, pentru el s-au inventat efectele speciale si sunt multe alte lucruri de enumerat.
Tot timpul pentru mine a fost un artist exemplar, o reteta simpla. Si-a sacrificat copilaria, a crescut in lumina reflectoarelor, a scenei, s-a lipit de ea si a devenit o parte din ea. Este o formula de succes.
Au reusit sa faca din moartea lui un eveniment de marketing, mai aveau putin si ii vindeau inclusiv lacrimile, asa am descoperit de pilda ca este detinatorul drepturilor de autor pentru „Beatles”, primul boy band mondial.
Intru in sala sa vad „This is it” fara mari sperante. Dupa 2 ore ies in aerul rece de afara si inca ma mai gandesc la filmul documentar. Am fredonat si am dat din picior non stop, am vazut o noua directie in showbiz, proiecte 3D, videoclipuri in concert, efecte digitale, o scena fabuloasa si zeci de repetitii.
Printre toate, Michael si piesele lui incercau sa razbata, din cand in cand spunea stop urmat de un simplu „vreau mai mult”. Stia ce vrea media, stia ce vrea publicul. La 10 cuvinte : „sa fiti binecuvantati” si la alte 5 este vorba de dragoste. Transmite tuturor dragoste, detaliu, iar la final perfectiune.
