Ma uit la multe filme, unele bune, altele proaste. Americanii au inventat cinematografia cu bugete de film uriase. Ei au inventat platourile de film care se intind pe zeci de hectare, au realizat sisteme complexe de distributie, promovare si vanzare. Popcorn este un cuvant 100% american, Coca-Cola la fel, dar putini sunt constienti ca cinematograful le-a promovat cel mai bine.
America a inventat termenul commercial, europenii pe cel artistic. Lasa la o parte sistemul american de distributie, pentru ca si produsele au urmarit sa acopere dorintele consumatorilor. Toate gusturile au fost acoperite.
Engleza a devenit o limba universala prin cinema. Europenii nu si-au dorit sa contrabalanseze, pentru ca vorba aceea: aveau teatre de pe timpul lui Cicero. Dar teatrul nu poate fii vizionat decat in locatii cu recuzita si artistii talentati.
Aroganta europeana a condus la o expunere foarte slaba a productiilor de film europene.
Teatrul poate fi inregistrat cu orice camera, dar nimeni nu a investit in promovarea lui, iar cand veniturile sunt mici, veniturile artistilor de teatru sunt mici – economie.
Europa este inca beata de prea multa cultura. Pe piramida lui Maslow, Europa ar fi in varf iar America la baza. Europa continua sa creeze o cinematografie artistica, una care sa oblige privitorul sa caute intelesuri si sensuri, una abstracta. Romania face si ea acelasi lucru…
Cinematografia romanesca este fara gust si da dureri de cap. Cele mai bune filme romanesti au fost cele istorice gen Breaveheart(Mihai Viteazul), adolescentine gen American Pie ( Liceeni) sau comedii simple ( BD, Nea Marin Miliardaru’, Filantropica). Probabil nu vom numara mai mult de 50 de filme de succes in Romania, cu toate acestea au fost sute sau poate mii produse. 95% din filme sunt abstracte, lipsite de simplitatea americana si lipsite din start de succes comercial. Ne place sa fim neintelesi, ciudati si unici.
Succesul nu se obtine astfel.
