Sportul este unul dintre domeniile în care aplicațiile progresului tehnologic conduc la îmbunătățirea măsurabilă a performanțelor, iar aici facem refericire la neurocoaching. Tehnicile noi de maximizare a capacității de funcționare a creierului, suplimentele alimentare sau gadgeturile de ultimă generație oferă un avantaj de necontestat celor care le folosesc. Inevitabil, apar voci care consideră că a apela la astfel de ajutoare înseamnă a compromite spiritul sportului, așa cum îl știam.
Una dintre tehnicile moderne de creștere a performanțelor este stimularea directă transcraniană prin curent continuu, de intensitate joasă, cu ajutorul unor electrozi atașați pe scalp. Crește, astfel, potențialul latent al neuronilor din cortexul motor, care sunt aduși mai aproape de potențialul maxim. Această stare este denumită starea neutră de hiperplasticitate, considerată a fi cheia spre deblocarea forței, coordonării și anduranței. S-a demonstrat că prin sincronizarea mușchilor se câștigă 31% în forță și 15% în anduranță.
La haltere, de exemplu, îmbunătățirea forței apare în primele două săptămâni, deși masa musculară crește semnificativ după trei săptămâni. Este capacitatea creierului de a învăța ceea ce contează. Stimularea electrică creștere rapiditatea cu care învață creierul.
Cu 31% mai multă forță după trei săptămâni
Tehnologia neurocoaching antrenează capacitatea de a activa în același timp mușchii cu mai mare precizie. Este folosită pentru antrenamentele atleților, de la jucătorii de golf care își îmbunătățesc precizia loviturilor la săritorii de schi care se lansează de la rampă. Forța de propulsie a săritorilor cu schiurile a crescut cu 31% după trei săptămâni de antrenament.
Tehnologia neurofeedback măsoară activitatea cerebrală și permite atleților să înțeleagă cum să își controleze starea mentală. Un rol foarte important în antrenament îl are simularea desfășurării concursurilor în Realitatea Virtuală. Antrenorii pot măsura dacă sportivii sunt pregătiți mental înaintea meciurilor.
Antrenamentul stroboscopic, ideal pentru sporturile pe gheață
Performanțele sportive pot fi crescute și prin suplimente nutriționale precum Zeaxanthina, care influențează funcțiile sistemului nervos central. S-a constatat o îmbunătățire cu 10% a vitezei de reacție. Această capacitate este foarte importantă în sporturile de mare viteză, în care jucătorii trebuie să ia decizii instante. În acest tip de activitate, sunt experimentați și ochelarii stroboscopici, care ajută la anticiparea mișcării.
Într-un studiu efectuat timp de două săptămâni pe jucători de hochei, s-a demonstrat că antrenamentul stroboscopic îmbunătățește cu 18% abilitățile specifice acestui sport pe gheață.
Sunt în proiect noi tipuri de ochelari, care vor spori capacitățile vizuale, inclusiv vederea periferică și urmărirea unor ținte multiple.
„Chiar și atunci când crezi că ai atins limita, tot mai există o rezervă de capacitate”, afirmă Dylan Edwards, neurofiziolog la Institutul de Cercetări Medicale Burke, din New York.
Măsurarea activității cerebrale în timpul somnului
Dezvoltarea noilor tehnologii a permis studiul aprofundat al unor factori importanți pentru performanța sportivă, așa cum este somnul. Există dispozitive care măsoară activitatea cerebrală și temperatura corpului, apoi condițiile de a prelungi fazele somnului, în special cea în care corpul își regenerează țesuturile, oasele și musculatura.
În condiții normale, somnul îmbunătățește cu 4,3% luarea deciziilor, dar atleții și antrenorii experimentează o serie de suplimente pentru a maximiza beneficiile lui.
Pentru un ambient cât mai favorabil odihnei, în camerele sportivilor se menține un nivel scăzut al luminii ultraviolete, este liniște deplină, întuneric și răcoare. Jucătorii de tenis care beneficiază de condiții îmbunătățite de somn lovesc mingea cu o acuratețe crescută cu 42%.
Se poate vorbi despre dopaj?
Se apreciază că, în următorii 20 de ani, va fi ceva obișnuit ca antrenorii să folosească datele neurologice ca să maximizeze eficiența, coeziunea și comunicarea echipei. Există, însă, și voci care consideră că stimularea creierului contravine spiritului sportului, fiind comparată cu dopajul.
Se nasc inechități în contextul în care aceste tehnici sunt scumpe și, prin urmare, nu sunt accesibile tuturor sportivilor. Marele neajuns este că acest tip de dopaj nu poate fi detectat.
Se pune și întrebarea dacă utilizarea acestor tehnici nu afectează, pe termen lung, sănătatea sportivilor. De partea cealaltă, susținătorii neurocoaching-ului consideră că nu se urmărește nimic altceva decât capacitatea creierului de a învăța. „Nu este introdusă nicio substanță în corp”, este argumentul principal al acestora, rostit de Troy Taylor, director al departamentului pentru performanțe înalte al USSA.
