Ma uitam la Bundy din liceu, ma uit si acum dupa 10 ani. O familie plina de probleme: o fiica retarda, o sotie casnica si inutila, un fiu imatur si un tata ratat.
Umorul provine in fiecare episod din drama tatalui, cu note reduse pe ceilalti membrii ai familiei.
Daca stai si analizezi, sunt aceleasi glume dar cu alta poleiala, la un moment dat rasul publicului este singurul motiv care produce umorul.
Bundy tot timpul regreta ca s-a insurat, sotia se plange ca munceste prea mult stand in fata televizorului, fiica retarda este avida dupa apreciere, iar fiul cel mic este virginul inteligent.
Observam cu usurinta “patern-urile” in care se regasesc multi oamenii, la diferite varste. Atacul tiparurilor sociale cu umor banal, a condus la un serial legendar Bundy.
Umorul ca sa aiba succes trebuie sa fie simplu.
Simplu, nu este asa!
