O sa incep sa imi exprim nedumerirea legata de Patriarh si BOR, au ratat perfect un moment de a arata oamenilor ceea ce inseamna omenia si apropierea bisericii fata de tineri. Trist este nu numai ca l-au ratat, dar au si insistat sa arate nepasare si indolenta.

Eram in SUA, in ziua de Craciun, am cerut fratelui meu de peste Ocean sa gaseasca o biserica la care sa mergem. Am mers la biserica greaca(ortodoxa) care l-a gazduit de la 16 ani, momentul in care a decis sa renunte la Romania. De unul singur, un adolescent, a plecat nicaieri, A ales radical, singurul sprijin a fost un preot grec, o comunitate de credinciosi si o familie de americani. In fiecare vara, cand nu statea in caminul de la facultate/liceu, era trimis sa stea la o familie de greci de catre preot. Biserica greaca a avut grija de un roman. M-a rugat sa vin dupa el de foarte multe ori. Familia si prietenii m-au tinut aici. El a reusit, eu inca ma gandesc la cuvintele lui.

Intre timp am ajuns sa vizitez biserica la o slujba de Craciun. Am vazut o sala de petreceri, o sala de mese, o cantina, o parcare imensa si sali in care copiii puteau invata diverse instrumente muzicale, dar si religie.

Am avut un soc, totul a fost construit din banii comunitatii si totul se intoarce la comunitate. Fiecare credincios dona o parte din venitul sau anual. El primeste in fiecare an o situatie a banilor cheltuiti si planul de investitii pentru urmatorul an. Fiecare contribuia din plin si participa la decizia privind ce urma sa faca biserica. Biserica asigura burse de studiu la liceu/facultate, realizeaza evenimente pentru comunitate, acorda cursuri gratuite copiilor.

Am inteles in sfarsit cum reusesc bisericile din SUA sa fie atat de puternice. Au lanturi de spitale, au universitati, au misiuni de atragere de noi credinciosi in toata lumea. Astfel, cu o forta care creste, sectele sunt in expansiune.

Ajung in tara si realizez ca biserica ortodoxa face foarte putin. A construit zeci de biserici pe banii enoriasilor si doar a colectat, cam putin. Nu plateste impozite, colecteaza bani de zeci de ani, dar nimeni nu stie transparent ce se intampla cu banii. Preotii sunt platiti tot de la bugetul de stat, iar de eforturi de a creste numarul de credinciosi nici vorba. Se vede zilele acestea la Colectiv. Pe de alta parte sunt voci care spun ca biserica cere prea multi bani. O biserica puternica se sustine cu bani, foarte multi bani. Exemplul este din SUA.

Stimate Patriarh si draga BOR, nu ati fost alesi de Dumnezeu si nu v-au ales niciunul dintre credinciosi. Pentru banii pe care ii tot dau catre voi de la 12 ani, duminica de duminica, ma asteptam la un moment dat sa faceti cateva spitale, cateva gradinite, o universitate, cateva scoli, sa dati burse de studii. Nu am dat chiar asa de multi, dar ati inteles ideea.

Aveti zeci de hectare de padure si pamant, aveti si cateva fabrici. Bisericile din subordine colecteaza bani pe taxele fixate de voi, pentru un botez/înmormântare sau o nunta. Daca vrei sa ajungi preot la o biserica din Bucuresti trebuie sa dai o suma destul de mare ca “recunostinta”. Nimic nu se vinde in biserica fara sa treaca pe la firma agreata de voi si stiu ca nici-un preot nu are voie sa treaca peste deciziile voastre.

Pe langa biserici, mai aveti zeci de manastiri care lucreaza in liniste, fara salarii, tot pentru voi, draga BOR.

Stiu ca in seara de vineri nu era un concert satanic, si da, am vazut ca la Colectiv au fost tinute concerte satanice in trecut si ca s-au ars cruci. Stiu ca dogma ortodoxa este neschimbata de zeci de ani si ca poate acest element ar fi un impediment, dar …..

Vineri la clubul Colectiv a fost iadul pe pamant, picaturi incinse cu foc au cazut peste oameni. Focul i-a cuprins si fumul negru toxic le-a luat ultimul strop de viata, au ars in chinuri. A fost un pasaj din iad, insa cei de acolo nu cantau pentru diavol.

Ma asteptam sa mergeti, iar daca dogma va oprea sa intrati intrun loc in care diavolul a fost preaslavit, macar in fata lui, in fata lumanarilor, sa faceti o slujba. Ma asteptam sa trimiteti preoti in spitale si la familii acasa, ma asteptam sa fiti alaturi de cei chinuiti. Dumnezeu este peste tot.

Stiu ca dogma interzice acest tip de exprimare. Sa mergi in cluburi, sa bei, sa te machezi sau…. nu va critic ca sunteti rigizi. Va critic ca trebuie sa aratati ca sunteti mai buni, ca va rugati pentru ei, ca ii iubiti cu defectele lor, ca puteti sa ii spovediti si sa ii impartasiti. Stiu ca va luptati ca noi toti sa mergem pe drumul credintei, sa fim mai aproape de Dumnezeu.

Mi-ati facut misiunea cumplit de grea. In peste zece ani, am indreptat sute de tineri catre biserica si credinta, catre post si iertare. Am dat sute de iconite la copii, doar ca sa invete o rugaciune.

In tot acest timp m-am duelat cu Martorii lui Iehova, cu sectanti diferiti, le-am spus sa se intoarca la credinta strabuna, cu argumente.

Ati esuat, ati esuat lamentabil in a va apropia de viitor, de ceea ce urmeaza. Nu ati investit nimic in cei care va dau legitimitate, in crediniciosi.

Nu imi place rockul, nu imi place Colectiv. Am crucea la gat de la 10 ani, in fiecare zi. M-am intalnit cu Dumnezeu de mai multe ori, in momente foarte grele, dar stiu ca unii au murit propovaduind credinta, iar voi daca stiati ca acolo este ceva satanic, trebuia sa stati in fata clubului de cand ati aflat. O faceati din credinta si pentru credinciosi. Mii de oameni se plang de preoti ca cer bani, iar preotilor le este greu sa spuna ca ati stabilit inclusiv norme in acest sens. Nu fac norma, alti preoti le iau locul. Pare o industrie, o industrie care nu are legatura cu Dumnezeu sau credinciosii.

Poate gresesc, dar zilele acestea mi-ati facut misiunea mult mai grea.

Cereti bani nonstop, nu dati nimic inapoi. In cel mai greu moment in care oamenii au nevoie de credinta, voi sunteti absenti si chiar refuzati sa le fiti alaturi. Este prea mult.

Promit sa dau bani mai departe, duminica de duminica, si de sarbatori, pentru ca imi plac oamenii din biserica mea, iar credinta mea nu are legatura cu voi. Este cu mult peste voi, o sa trimit mai departe oameni catre biserica.

Dar sa nu uitati ceva, cand mi-am pierdut stomacul, Dumnezeu a stat langa mine pe patul de spital, a mers cu mine pe strada si mi-a dat tarie sa merg mai departe in fiecare gand.

Saracul, el nu are Mercedes si nici catedrala. El este sarac si este peste tot.

Cristian Gheorghe