Am trait in trei ore o poveste de dragoste intensa dintr-un om si un extraterestru, am revazut pe rand conflictul dintre indieni si conchistadori si lupta triburilor cu industrializarea. Am simtit cruzimea umana in fata profiturilor gigantice, lipsa de umanitate si duritatea intelegerii dintre doua zone: capitalism si ecologism.
Avatar, pentru ca despre el este vorba, s-a bucurat de o promovare fara cusur, de la asocierea cu Coca-Cola, pana la existenta unei miscari de copiere a identitatii personajelor.
Pentru a fi un film de science fiction de mare succes reteta impune cativa factori: efecte reale, lupte de constiinta cunoscute si elemente inovatoare. Logic, bugetul trebuie sa fie imens.
Miorita surprinde aceleasi elemente dar numai ca nu s-a gandit nimeni sa o ecranizeze: lupta de constiinta (ciobanii se lupta pe avutie ucigandu-l pe un semen de al lor), elementele inovatoare (ciobanul vorbeste cu o oaie, formeaza comuniunea cu natura) si efectele reale, in care intreaga natura participa la nunta sa.
Avatar a reusit sa cucereasca si sa nasca o noua revolutie dupa Star Wars (pentru ca sigur va urma continuarea) printr-o asimilare a trasaturilor noastre umane si pacifiste. Cu totii ne-am dorit sa salvam natura si sa comunicam cu animalele, cu totii ne-am dorit ca natura sa ne ajute sau ca cel mic si firav sa il invinga pe cel puternic.
Multe povesti din copilarie sunt ambalate pentru adulti, mai ai putin si plangi cand tribului extraterestru i se darama copacul-casa, Michael Jackson mai lipsea sa faca concert impotriva oamenilor cotropitori.
Acum marea intrebare este daca tu faci ceva pentru mediu in care traiesti, daca nu, inseamna ca esti doar un cotropitor.
Avatar iti arata perfect echilibru natural, iti insufla ideea ca cei morti nu se despart de noi, iar tu si cu mine suntem niste cotropitori.
Pentru ca o buna prietena Anca Banita organizeaza “Let’s do it, Romania!”, te invit sa curatam pe 24 septembrie o mica bucata din lumea in care traim.
