Peste ani am revenit in prima scoala romaneasca de la Brasov, mai trecusem. In fata mea cu un chip imbatranit si par dalb, un suflet romanesc incepe sa povesteasca cu patos o parte importanta din istoria noastra.
Am fost putin ingandurat, fara asteptari, dar cuvant cu cuvant, cu viclesug, se deschid in imaginatia mea momente pe care nu le mai vazusem pana acum. Paginile stranse de Vasile Oltean( preotul cu chip de intelept din fata mea) se perinda cu patos si argumente.
Printre pasaje rasare istoria imnului “Desteapta-te romane!”, text Andrei Muresanu, dar muzica de Gheorghe Ucenescu, nu de Anton Pann.
Andrei Muresanu primeste linia muzicala a actualului imn de stat la o petrecere in jurul scolii.
Exista imnuri de stat care te incarca cu energie, te motiveaza si iti dau curaj. Dupa ce asculti Marseieza, esti pregatit sa lupti si sa mori. Exemple sunt multe. Din nefericire imnul “Desteapta-te romane!” nu trezeste pe nimeni, iar raspunul vine din partea muzicala, din linia melodica.
La baza melodica se afla “Din sanul maicii mele”, un cantec bisericesc funebru, un cantec de jale.
Este inutil sa tragem alte concluzii, imnul nostru are la baza un cantec bisericesc de jale.
Este cam greu ca popor sa lupti si sa fii pregatit sa mergi pana la capat, cand imnul tau plin de eroism si patriotism este in fapt un cantec de jale.
Totul este subiectiv si nu comentez versurile.
De amintit ca in marile batalii tobele erau folosite pentru a insufletii sufletele si nu versurile.
Tot timpul m-am intrebat de ce nu am ales un imn ca “Treceti batalioane Carpatii!”, mars scris intr-un moment in care Romania trebuia sa dispara de pe harta(1918). Suntem inca aici.
“Desteapta-te romane!” a fost scris in preajma anului 1848, moment in care Europa era cuprinsa de revolutia pasoptista si s-a dorit compunerea unui cantec in acest sens.
Doua cantece diferite, unul care te ridica la lupta si altul scris intr-un moment fara tensiune, dar intr-un curent european de moment.
Eu il prefer pe cel scris intr-un moment de cotitura pentru Romania, tu?
