23 august trebuie sa fie o zi oarecare, dar ramane ziua in care am intors armele impotriva nazismului.
Sunt un fan al istoriei si am incercat sa patrund cat mai bine in evenimentele respective, de ce ne-am aliat cu fascistii, de ce ne-am aliat cu rusii si de ce ne-am executat singuri un maresal.
Parerile sunt impartite subiectiv de cei care nu au patruns adanc in deciziile si vremurile acelea.
La ordinele lui Antonescu au murit foarte multi oameni nevinovati, prea multi. Au murit foarte multi evrei, dar au murit si foarte multi romani.
De ce am mers noi impotriva rusilor si am ales mintea bolnava a lui Hitler?
Pentru ca tanarul soldat Antonescu i-a cunoscut pe rusi. Nu a avut incredere in ei si i-a considerat o plaga mai grea pentru tara sa decat genocidul de Hitler.
Timpul a aratat ca Germania fascista si-a revenit rapid, imaculat si a progresat fantastic dupa razboi. Romania ca aliata a Rusiei a ramas undeva la granita dintre doua lumi, parasita de lumea civilizata si moderna, o granita a Rusiei.
Cum este posibil sa vorbim de criminalul de razboi Antonescu, dar sa stergem imaculat crimele poporului german( nazist). Brusc dupa terminarea razboiului din 1945, o intreaga populatie germana a devenit crestin practicanta, aceeasi care a omorat milioane de oameni. Hitler nu a fost singur. Antonescu nu a fost singur. Stalin nu a fost singur, Ceausescu la fel.
Suntem chipul si asemanarea celor care ne conduc. Nu il pot acuza pe Antonescu ca si-a aparat patria.
Nu a avut incredere in rusi si timpul a demonstrat ca a avut dreptate, poate daca ramaneam cu nemtii, astazi aveam si noi autostrazi mai multe. Ne ajutau si pe noi americanii la reconstructie dupa razboi.
Dar Antonescu este un criminal de razboi pentru unii, si noi suntem fericiti ca am ramas cu rusii. Rusia reprezinta o forta globala din toate punctele de vedere( inovatie, resurse, putere), dar din nefericire nu a reusit sa impuna in jurul ei progres.
Nu vreau sa laud pe nimeni, dar pana sa judecam oamenii, mai bine citim ce au lasat in urma lor si am trece putin prin sentimentele si trairile lor. Nu mi se pare normal ca un sef de stat sa isi predea maresalul unei alte tari si nici reprezentantii evreilor sa ne invete cum sa ne catalogam personalitatile istorice. Polonezii au iesit cu cavaleria in fata tancurilor germane. Sarbii au preferat sa cada bombele americane pe ei decat sa cedeze, in timp ce conducatorul lor a fost acuzat ca fiind criminal de razboi. Ei nu s-au dezis de el.
Noi parca tot ne cautam. Avem de ce sa fim mandrii. Avem de ce sa stam drepti si mandri.
Cu siguranta suntem plini de defecte, dar nu sunt mai mari decat a celor din jurul nostru.
Este timpul sa nu ne mai desconsideram eroii, istoria si sufletul.
Suntem Romania!
