23 August trebuie sa fie o zi oarecare, dar ramane ziua in care am intors armele impotriva nazismului.

Sunt un fan al istoriei si am incercat sa patrund cat mai bine in evenimentele respective, de ce ne-am aliat cu fascistii, de ce ne-am aliat cu rusii si de ce ne-am executat singuri un maresal.

Parerile sunt impartite subiectiv de cei care nu au patruns adanc in deciziile si vremurile acelea.

Cu certitudine la ordinele lui Antonescu au murit foarte multi oameni nevinovati, prea multi, dar sa nu uite evreii ca pana sa moara ai lor, au murit ai nostrii.

De ce am mers noi impotriva rusilor si am ales mintea bolnava a lui Hitler???

Pentru ca tanarul soldat Antonescu i-a cunoscut pe rusi, nu a avut incredere in ei si i-a considerat o plaga mai grea pentru tara sa decat genocidul de Hitler.
Timpul a aratat ca Germania fascista si-a revenit rapid, imaculat si a progresat fantastic dupa razboi, iar Romania aliata Rusiei a ramas undeva la granita dintre doua lumi parasita de lumea civilizata si moderna, o granita a Rusiei.

Cum este posibil sa vorbim de criminalul de razboi Antonescu dar sa stergem imaculat crimele poporului german(aka nazist), brusc dupa terminarea razboiului din 1945, o intreaga populatie germana a devenit crestin practicanta, aceeasi care a omorat milioane de oameni. Hitler nu a fost singur, Antonescu nu a fost singur, Stalin nu a fost singur si Ceausescu la fel.

Suntem chipul si asemanarea celor care ne conduc, nu il pot acuza pe Antonescu ca si-a aparat patria, cert este ca nu a avut incredere in rusi si timpul a demonstrat ca a avut dreptate, poate daca ramaneam cu nemtii astazi aveam si noi autostrazi mai multe, ne ajutau si pe noi americanii la reconstructie dupa razboi.

Dar Antonescu este un criminal de razboi pentru unii si noi suntem fericiti ca am ramas cu rusii. Rusia reprezinta o forta globala din toate punctele de vedere(inovatie, resurse, putere), dar din nefericire nu a reusit sa impuna in jurul ei decat frica fara progres.

Nu vreau sa laud pe nimeni, dar pana sa judecam oamenii mai bine citim ce au lasat in urma lor si am trece putin prin sentimentele si trairile lor, nu mi se pare normal ca un sef de stat sa isi predea maresalul unei alte tari si nici reprezentantii evreilor sa ne invete cum sa ne catalogam personalitatile istorice. Polonezii au iesit cu cavaleria in fata tancurilor germane, sarbii au preferat sa cada bombele americane pe ei decat sa cedeze, in timp ce conducatorul lor a fost acuzat ca fiind criminal de razboi, ei nu s-au dezis de el.

Noi… parca tot ne cautam… si avem de ce sa fim mandrii.. si avem de ce sa stam drepti..

Cu siguranta suntem plini de defecte, dar nu sunt mai mari decat celor din jurul nostru si cu certitudine avem de ce sa ne mandrim de tara noastra si de romanii nostri.

Este timpul sa nu ne mai desconsideram eroii, istoria si sufletul.

Suntem Romania!