Si asa am ajuns la 12 ani de articole despre gastrectomie totala, o sa tin pentru cateva minute un moment de reculegere pentru Liliana.
Era 2012, Liliana mi-a scris. Este prima persoana cu gastrectomie totala care mi-a cerut sprijinul si m-a rugat sa tinem legatura. De la ea am aflat ca s-a intors pe masa de operatie pentru ca au aparut complicatii 4 ani mai tarziu. M-a rugat sa continui sa scriu, in 2023 inca sunt putine informatii de care sa te legi daca treci prin experienta asta.
Ea s-a stins in 2022. Dumnezeu sa o ierte!
In ultimul an, starile de rau au continuat in acelasi spectru, nimic schimbat, poate faptul ca am simtit mai des refluxul. Am continuat sa fac injectiile de B12 si in paralel am plusat cu o serie de suplimente (vitamine, Zn, Mg etc).
Nimic nou pana aici, dar…
Deoarece sora mea a trecut printr-o dubla operatie de cancer, cam 15 chimio si peste 20 de sedinte de radioterapie, iar in paralel doi prieteni s-au lovit de lupta cu cancerul, am decis ca este momentul sa fac si eu un screening. Asa, de nicaieri.
M-am conformat si am mers la un doctor gastroenteorolog, o doamna care a fost ca un dus rece, o discutie la care ma asteptam sa dureze 10 minute, a durat 2 ore. Am primit intrebari legate de bunici, familie. Am vorbit despre ce fac si cum fac. Cand. Ce. De ce. Unde….
Am fost primit cu afirmatia: “Eu nu cred ca tu traiesti fara stomac”. De la un doctor suna si mai si, se pare ca nu sunt multi cei care depasesc pragul de 10 ani.
Asa ca in ochii sai am devenit, inca o data, un studiu de caz. Am recapitulat, am aratat imagini, am primit recomandari, iar la final am mers sa fac un CT.
Asa am descoperit ca am hernie hiatala, ca zona creata din intestinul subtire pentru a lua loc stomacului este marita considerabil si ca exista un risc maxim sa ma intorc pe masa de operatie.
Exact ceea ce Liliana facuse cu 7 ani inaintea mea, atunci nu intelesesem riscul, acum il am in fata ochilor. Pe scurt, cu toate ca am tinut regim in primii ani si m-am refacut extraordinar (de aici si uimirea doctorului pentru felul cum arat), creierul mi-a jucat o festa importanta. Organismul nu semnaliza cand mancam prea mult, iar creierul a marit limitele de alimentatie. Mesele au inceput sa creasca la nivel de gramaj, iar de aici, spatiul dedicat digestiei s-a marit excesiv, de unde si hernia hiatala.
Pe termen lung inseamna ca voi avea mai des stari de oboseala sau de rau.
Totodata mi s-a atras atentia ca daca nu ma intorc ca alimentatie la portii mici si dese, ma intorc pe masa de operatie.
Intalnirea cu doctorul a fost o injectie de moral excelenta, dar in acelasi timp si un dus rece, un dus in care mi s-a transmis ca pericolul este langa mine.
La CT am aflat ceea ce mi se repetase si in cabinetul doctorului, mai mult, mi s-a recomndat in baza istoricului meu medical sa ma intorc dupa 6-8 luni si sa refac analiza cu substanta de contrast.
Au trecut 12 ani de cand traiesc fara stomac si este primul an in care am fost atentionat ca ma pot intoarce oricand inapoi pe masa de la spitalul de urgente.
Am si o explicatie, am incercat sa duc o viata normala, sa traiesc normal, in ciuda tuturor impedimentelor legate de lipsa stomacului. Am scris deja sute de cuvinte ca este tare greu, dar nu m-am lasat.
Hernia hiatala este primul semn care sa ma readuca cu picioarele pe pamant. Nu, nu mai sunt ca ceilalti oricat de mult as vrea. Asa ca daca citesti aceste cuvinte, trebuie sa stii ca oricata ambitie ascunzi si oricat ti-ai dori sa fii la fel ca ceilalti, uite ca totusi este ceva ce nu poti sari. Nu te grabi (ca mine) si tine cont ca regimul de dupa operatie ar trebui sa il mentii pe viata.
Eu se pare ca nu am reusit, adica este sigur.
Dupa 12 ani, pentru Liliana.
Cristi
