„Habar nu aveti cat de rar sunteti, cred ca mai bine de 1 la 1.000.000” asa a inceput ziua mea de astazi. Ziua in care se fac 11 ani de la momentul in care am ramas fara stomac.
11 este despre intalnirea cu un medic gastroentereolog si analize succesive pe 3 saptamani. La final s-a lasat cu 3 luni de tratament cu Fier si Acid Folic, dar si 1 luna cu Calciu. Am fost tratat ca un experiment deschis, am intalnit un medic care parca se bucura ca un copil care a gasit o jucarie woow si vrea sa descopere tot ce poate. De foarte mult timp nu m-am mai simtit ca un caz special.
Am zis ca daca apuc 60 sunt tare, mi s-a raspuns ca si 50 poate fi mult daca nu am grija pentru cazuistica mea. Am zambit.
Am rinichii imbatraniti, trebuie sa consum mult mai multa apa. Trebuie sa fac inca o ecografie in cateva luni si o hemograma. Piece of cake!
Injectia de B12 este litera de lege, adica injectabila lunar. In ultimul an am vazut ca a aparut o versiune romaneasca pentru 1000 de unitati, ceea ce este bine. In rest aceleasi stari de rau, oboseala, dar nimic nou.
Partea trista este ca am mai pierdut cativa oameni fara stomac. Dumnezeu sa ii ierte.
In continuare sunt sunat de familiile celor care trec prin trauma unei operatii de gastrectomie totala, dar nu de subiecti. Acest aspect spune foarte multe legat de starea lor emotionala. Este un moment extrem de greu.
Stiu ca o sa citesti acest text, este exact pentru tine. Stiu ca este ireversibil ceea ce traiesti, dar depinde de tine sa lupti si sa intelegi ca o iei de la zero si trebuie sa incepi sa inveti din nou sa traiesti, dar fara stomac.
11 a fost bun cu mine, mi l-a adus pe Noah Nicolas.
Cristian
