Au trecut 10 ani de când trăiesc fără stomac.

Când am început sa scriu aceste materiale îmi propusesem sa fiu o gura de oxigen pentru cei care trec prin momente grele si par strâmtorați de viată.

Intre timp am reușit sa ajut si sa susțin moral un număr important de suflete care au trebuit sa îsi regândească verbul „a trai”.

Capitolul rămâne deschis pentru toți cei fără stomac.

Gastrectomie

Fiecare an a fost diferit si in fiecare an am descoperit ceva nou. Anul 10 este despre trei episoade in care m-am trezit in jurul orei 4 dimineața cu un lichid amar si acid in cavitatea bucala. In plina noapte, am avut un puseu cu reflux gastrointestinal.

După fiecare episod am avut nevoie de mai bine de 1 ora ca sa pot sa calmez senzația de arsura din esofag si gustul puternic amar.

In fiecare situație a trebuit sa refac traseul zilnic legat de alimentație si elemente de stres.

Am eliminat rând pe rând orice tip de amestec care ar putea sa fermenteze si sa conducă spre mediu acid. Teama cea mai mare este sa nu mă înec in somn cu propriul reflux, deja am câteva luni bune fără sa mai trec prin aceasta experiență.

Am decis sa injectez in fiecare luna o fiola de B12 si sa încerc sa mai echilibrez situația legata de partea agitata a acestei perioade.

In anul 10 am simțit cel mai bine conexiunea dintre stres, alimentație si propriul organism.

Despre Relu.

Intr-unul dintre materialele din anii trecuți am vorbit despre o persoana plina de energie, dar care era atât de firav încât părea o umbra pe doua picioare.

Era Relu si trăia de ani buni fără stomac, un om fin si extrem de inteligent, singura persoana care îmi dădea încredere ca voi merge mai departe indiferent de cat de forjat va fi organismul meu in anii care stau sa vina.

Relu nu a murit din cauza problemelor de sănătate, Relu s-a stins de singurătate. Era un om pozitiv si jovial, dar se pare ca perioada aceasta a adus cu ea multe obstacole.

Când scriu aceste rânduri am un nod in gat, pentru Relu nu am făcut nimic si mă simt vinovat, de fiecare data îl priveam ca omul inteligent, cu trup firav si fără stomac. Îl vedeam ca pe o stanca, dar uneori trebuie sa te transformi in fluture ca sa te apropii de îngeri.

Multumesc, Relu! Dumnezeu sa te aline printre stele!

Cristian Gheorghe